Limba sfintelor izvoade

Limba este metafizica gîndirii omeneşti
Un pas mai liber spre o noua eră a existenței noastre,
Iar prin oglinda eternității infinite
Caut slova vechilor veşminte.

Prin limba sfintelor comori
Se simte o etapă cutremurătoare de fiori,
Iar prin cuvinte dulci şi fraze de argint
Mă scufund în lacrimi provenite din pămînt.

Limbă! da, tu limbă scumpă,
Tu eşti stîlpul neamului român!
Tu şi numai tu eşti viață fără de prihană
Ce ne-ai hrănit cîndva şi acum fără semn de rană!

Ah! cînt de tainică îmi pari tu mie
Ca o enigmă a spiritelor cereşti,
Ceva porți în tine, poate un miracol?
Sau pur şi simplu un cuvînt citeț.