O părere cu două sensuri

Vrei iubirea mea în noaptea cea de jale?
Atunci priveşte în inima mea profund Scăldînd amorul în plecare.

Adorm lîngă brațul tău nebun,
Care mă srîngea la periferie de tare
Şi din nou îți spun
Că iubirea vină nu are.

În continuă epuizare
Mă simt eu zburînd printre mii de galaxii,
Fiind un zbor în delira lui mişcare.

De la acel punct am plecat plîngînd,
Gîndindu-mă că tu erai corupt
De o nebunie veşnică ce doare.

Sub o atracție magnetică
Îți simt a ta rigoare
Severă poate şi pervesă,
Care doare...

De ce privirea ta e atît de hapsînă?
Ca un vis penetrabil
Ce emană doar lacrimi păgîne.

Nu înțeleg un simplu lucru
Eu iubesc?!
Sau încerc să simt ceva?!